Analiza ADN antic dezvăluie sursa Morții Negre. Moartea neagră sau ciuma neagră, cel mai devastator focar de pandemie din lume, a ucis aproape jumătate din populația Europei într-o perioadă de șapte ani în timpul Evului Mediu. Cercetătorii au descoperit rădăcinile bacteriei Yersinia pestis, cea care provoacă ciuma, în ADN a trei persoane îngropate într-un cimitir din Kârgâstan.
Sursa acestei pandemii a fost dezbătută de specialiști în ultimele secole, dar descoperirea recentă a cercetătorilor arată că bacteriile descoperite în mormintele din Kârgâzstan sunt strămoșii direcți ai celor care au declanșat pandemia medievală.
Analiza ADN în urma descoperirii din Kârgâstan
O escală pe Drumul Mătăsii ar fi putut fi epicentrul uneia dintre cele mai distructive pandemii ale omenirii. Moartea Neagră sau ciuma neagră, cunoscute ca ciuma bubonică, a apărut în Afro-Eurasia în perioada 1346 -1353 și a dus la moartea a peste 75 de milioane de oameni din întreaga lume.
Ciuma bubonică este cauzată de bacteria Yersinia pestis. Tulipini ale acestei bacterii, care au dat naștere agenților patogeni responsabili de Moartea Neagră, au fost găsite în trei morminte din Kârgâstan.
„Este ca și cum am găsi locul în care toate tulpinile se unesc, ca în cazul coronavirusului, unde avem Alpha, Delta, Omicron toate provenind de la această tulpină din Wuhan”, a spus Johannes Krause, paleogenetician la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă din Leipzig, Germania, care a condus studiul publicat pe 15 iunie în revista Nature.
China deține cea mai mare diversitate genetică a tulpinilor moderne de Yersinia pestis din lume, care sugerează o origine est-asiatică pentru Moartea Neagră. „Au existat tot felul de ipoteze în literatură. Și nu se știa cu adevărat de unde provine cu exactitate”, a mai spus Krause.
Strămoșii tulpinilor care au generat Moartea Neagră
În urmă cu câțiva ani, Philip Slavin, istoric la Universitatea din Stirling, Marea Britanie, și coautor principal al studiului, a găsit două cimitire din secoul al XIV-lea în Kârgâzstan, cunoscute sub numele Kara-Djigach și Burana, în care se aflau un număr neobișnuit de mare de pietre funerare datate în 1338 și 1339. Zece dintre acestea făceau referire explicită la o ciumă.
Pentru a determina dacă înmormântările au avut vreo relevanță pentru Moartea Neagră de mai târziu, Slavin a lucrat cu Krause pentru a găsi rămășițele din cimitire. Echipa condusă de arheogeneticianul Maria Spyrou de la Universitatea din Tübingen, Germania, a secvențiat ADN antic de la șapte persoane ale căror rămășițe au fost recuperate din Kara-Djigach. În analiza ADN a trei persoane s-a descoperit bacteria Yersinia pestis.
O pereche de genomi compleți de Yersinia pestis au arătat că bacteriile erau strămoși direcți ai tulpinilor legate de Moartea Neagră. Tulpina Djigach a fost, de asemenea, un strămoș al marii majorități a liniilor de Yersinia pestis din prezent. Johannes Krause a spus că acesta este un semn al unei explozii a diversității Yersinia pestis cu puțin timp înainte de Moartea Neagră.
Marmotele și rozătoarele au răspândit ciuma
Alte dovezi indică originile Morții Negre în această parte a Asiei Centrale. Dintre tulpinile moderne de bacterii Yersinia pestis, cele prelevate de la marmote și alte rozătoare din Kârgâzstan, Kazahstan și Xinjiang din nord-vestul Chinei, care înconjoară lanțul muntos Tian Shan, au fost cele mai strâns legate de tulpina Kara-Djigach. Cel puțin așa indică analiza ADN.
„Nu putem spune cu adevărat că este acel sat sau acea vale, dar este probabil acea regiune”, a menționa Krause.
Rozătoarele sunt rezervorul natural pentru Yersinia pestis, iar oamenii dezvoltă ciuma bubonică doar atunci când un vector, cum ar fi un purice, transmite infecția. Krause suspectează că contactul strâns al oamenilor cu marmotele infectate a declanșat epidemia din Kârgâzstan, în timp ce populațiile de șobolani naivi din punct de vedere imunologic din Europa au alimentat Moartea Neagră.
Lanțul muntos Tian Shan are sens ca epicentru al Morții Negre, spune Slavin. Regiunea se află pe străvechea rută comercială a Drumului Mătăsii, iar mormintele din Kârgâzstan conțin perle din Oceanul Indian, corali din Marea Mediterană și monede străine. Ceea ce sugerează că mărfurile îndepărtate au trecut prin zonă.
„Putem presupune că comerțul, atât pe distanțe lungi, cât și regional, trebuie să fi jucat un rol important în răspândirea agentului patogen spre vest”, a spus Slavin.
Ciuma neagră, răspândândită de Imperiul Mongol?
Obținerea genomurilor de la bacteriile ciumei ancestrale celor din spatele Morții Negre este „o descoperire extraordinară”, a spus Monica Green, istoric medieval și cercetător independent din Phoenix, Arizona, citată de Nature. „Deci știm că această descendență a Yersinia pestis exista atunci.”
Dar ea este mai puțin sigură de concluzia studiului potrivit căreia „big bang”-ul ciumei a avut loc în timpul morților din Kârgâzstan, în 1338–39. Green a emis ipoteza, pe baza dovezilor genetice, ecologice și istorice, că expansiunea din secolul al XIII-lea a Imperiului Mongol a catalizat răspândirea și diversificarea tulpinilor de Yersinia pestis responsabile de Moartea Neagră de mai târziu.
Sharon Dewitte, bioarheolog la Universitatea din Carolina de Sud din Columbia, spune că lucrarea deschide porțile studierii Morții Negre – și a focarului mai larg din care a făcut parte, cunoscut sub numele de a doua pandemie de ciumă – dincolo de Europa. Ea este dornică să compare modelele demografice și de mortalitate de la oamenii care au murit de ciuma în Kara-Djigach cu cei din cimitirele europene ale Morții Negre.
„A avea mai multe mostre de ciumă din Asia antică și China va fi foarte interesant în ceea ce privește adăugarea de și mai multe dovezi la originea asiatică a primei și celei de-a doua pandemii [de ciumă]”, adaugă Simon Rasmussen, biolog computațional la Universitatea din Copenhaga, care a a analizat secvenţele antice de Yersinia pestis.
