Variola maimuței sau monkeypox a fost confirmată la 80 de persoane din Europa, Marea Britanie, SUA și Canada. Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că alte 50 de cazuri sunt investigate de specialiști.
Specialiștii din domeniul sănătății la nivel mondial nu au nici o idee de unde au luat oamenii virusul „variola maimuței”. Un consilier principal al Organizației Mondiale a Sănătății a spus că focarul de variola maimuței pare să se răspândească prin contact sexual și a avertizat că numărul cazurilor ar putea crește în lunile de vară, deoarece oamenii participă la diverse adunări și festivaluri. Deocamdată aceasta este doar o terorie aflată în atenția specialiștilor.
Primul caz de variola maimuței su monkeypox, raportat de Marea Britanie
Primul caz de variola maimuței a fost raportat la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) de Punctul Focal Național din Marea Britanie în data de 7 mai 2022. Autoritățile britanice susțin că o persoană a călătorit din Regatul Unit în Lagos, cel mai mare oraș din Nigeria, la sfârșitul lunii aprilie. Pe 29 aprilie, persoana a dezvoltat o erupție cutanată. Câteva zile mai târziu, mai exact în data de 3 mai, persoana în cauză a părăsit Nigeria și a revenit în Marea Britanie. O zi mai târziu a ajuns la spital. Pe baza istoricului de călătorie și a bolii cu erupții cutanate, virusul variola maimuței a fost depistat într-un stadiu incipient și pacientul a fost izolat imediat.
Pacientul a declarat autorităților sanitare că nu a intrat în contact cu vreo persoană cu erupții cutanate sau cunoscută cu variola maimuței în Nigeria. În Regatul Unit, au fost raportate anterior șapte cazuri de variola maimuței. Toate cazurile au fost legate de un istoric de călătorie către sau din Nigeria. În 2021, au fost, de asemenea, două cazuri separate de variolă umană importate din Nigeria și raportate de Statele Unite ale Americii.
Ce este variola maimuței sau monkeypox?
Virusul „variola maimuței” este un virus ADN dublu catenar învelit care aparține genului Orthopoxvirus din familia Poxviridae. Există două clade genetice distincte ale virusului variolei maimuțelor – clada din Africa Centrală (bazinul Congo) și clada din Africa de Vest. Clada din Bazinul Congo a cauzat istoric boli mai severe și s-a considerat a fi mai transmisibil. Diviziunea geografică dintre cele două clade a fost până acum în Camerun – singura țară în care au fost găsite ambele clade de virus.
Variola mamuței este o boală zoonotică virală care se poate transmite de la animale la oameni, respectiv de la oameni la oameni.
Doi experți în variola maimuței, Anne Rimion de la Universitatea din California și Jay Hopper de la Instititutul de Cercetare Medicală a Bolilor Infecțioase din Armata SUA au acordat un interviu în anul 2017 publicației Goats and Soda. Anne Rimion spunea că maimuțele nu sunt purtători majori. În schimb, virusul persistă probabil la veverițe, șobolani sau alte rozătoare. Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA susține că numele „variola maimuței” provine de la primele cazuri documentate de boală, în anul 1958, când au apărut două focare în colonii de maimuțe ținute pentru cercetare
Care sunt simptomele variolei maimuței?
Virusul variola maimuței are o perioadă de incubație de 7-14 zile, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA. Simptomele inițiale sunt de obicei asemănătoare gripei: febră, frisoane, epuizare, dureri de cap și slăbiciune musculară, urmate de umflarea ganglionilor limfatici, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și bolilor.
„O caracteristică ce deosebește infecția cu variola maimuței de cea cu variolă este umflarea ganglionilor limfatici”, a spus CDC.
Urmează o erupție larg răspândită pe față și pe corp, inclusiv în interiorul gurii și pe palme și tălpi. Pustulele sunt dureroase, sidefate și pline de lichid, adesea înconjurate de cercuri roșii. În cele din urmă, acestea se usucă și trec într-o perioadă de două până la trei săptămâni, potrivit CDC.
Cum se transmite variola maimuței?
Variola maimuței se transmite de la animal la om printr-o mușcătură, zgârietură sau contact cu fluidul corporal al animalului. Apoi virusul se poate răspândi la alte persoane prin tuse și strănut sau prin contact cu puroiul din leziuni. Leziunile de la variola maimuței sunt similare cu cele de la o infecție cu variolă. Expertul Jay Hopper spune că rata la variola maimuței este mult mai mică decât în cazul variolei. Până la acest focar actual, o persoană bolnavă de variola maimuței a răspândit virusul la între zero și o persoană, în medie. Deci, toate focarele anterioare s-au stins rapid.
În prezent, nu există un tratament dovedit și sigur pentru infecția cu virusul variolei maimuței. În scopul controlării unui focar de variolă a maimuței în Statele Unite, se pot utiliza vaccinul împotriva variolei, antivirale și imunoglobuline vaccinale (VIG).
Variola maimuței se transmite prin contact sexual?
Oamenii de știință nu știu încă dacă rata de transmitere în comunitate a crescut în acest nou focar. Dacă există o transmitere sporită, acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care focarul actual pare să se fi răspândit prin comunitate în trei orașe.
David Heymann, președintele Grupului consultativ strategic și tehnic al OMS privind pericolele de infecție cu potențial de pandemie și epidemie, a condus vineri o reuniune a grupului „din cauza situației de urgență”. El a declarat pentru Reuters că OMS lucrează la teoria conform căreia cazurile identificate până acum au fost determinate de contact sexual.
„Ceea ce este și mai bizar este găsirea de cazuri care par să fi dobândit infecția prin contact sexual”, a scris pe Twitter epidemiologul Mateo Prochazka de la UKHSA. „Aceasta este o nouă cale de transmitere care va avea implicații pentru răspunsul și controlul la focar”.
David Heymann, profesor la London School of Hygiene and Tropical Medicine, a mai declarat că experții ar putea oferi mai multe îndrumări țărilor în zilele următoare.
Cum se pune diagnosticul de variola maimuței?
Organizația Mondială a Sănătății susține că diagnosticul clinic diferențial care trebuie luat în considerare include alte boli cutanate, cum ar fi varicela, rujeola, infecțiile bacteriene ale pielii, scabie, sifilis și alergii asociate medicamentelor. Limfadenopatia în timpul stadiului prodromal al bolii poate fi o caracteristică clinică pentru a distinge variola maimuță de varicela sau variola.
În cazul suspiciunilor de variola maimuță, medicii trebuie să colecteze o probă adecvată și să o transporte în siguranță la un laborator cu capacitatea corespunzătoare. Confirmarea variolei maimuței depinde de tipul și calitatea probei și de tipul testului de laborator.
Astfel, probele trebuie ambalate și expediate în conformitate cu cerințele naționale și internaționale. Reacția în lanț a polimerazei (PCR) este testul de laborator preferat, având în vedere acuratețea și sensibilitatea acestuia. Pentru aceasta, probele optime de diagnostic pentru variola maimuței provin din leziuni ale pielii – acoperișul sau lichidul din vezicule și pustule și cruste uscate. Acolo unde este posibil, biopsia este o opțiune. Probele de leziune trebuie păstrate într-un tub uscat, steril (fără mediu de transport viral) și păstrate la rece.
