Diabetul zaharat este una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică cu care se confruntă România. Aproximativ 1,8 milioane de adulți cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani sufereau de diabet la finalul anului 2017. Dar, doar jumătate urmau un tratament pentru această boală.
Ministerul Sănătății a raportat în toamna anului 2018 că 3.440 de copii beneficiau de tratament pentru diabet. Însă, medicul Anca Pantea Stoian estimează că numărul acestora crește cu 400 de noi cazuri pe an.
Serviciul Român de Informații susține că se poate vorbi despre diabetul zaharat ca despre o problemă majoră de securitate națională.
Ce este diabetul?
Diabetul zaharat este definit ca un ansambu de tulburări metabolice caracterizat printr-o hiperglicemie cronică și o intoleranță la glucoză. Aceasta este cauzată de deficiența de insulină și reducerea eficienței acțiunii acesteia. Pe scurt, diabetul este o boală cronică netransmisibilă care apare atunci când pancreasul nu mai poate produce insulina sau atunci când organismul nu mai poate utiliza insulina cum trebuie.
Insulina este un hormon produs de pancreas, care acționează ca o cheie care permite glucozei din alimentele ingerate să treacă din circulația sanguină în celulele corpului pentru a produce energie
În sânge, toți carbohidrații din alimente sunt transformați în glucoză. Insulina ajută glucoza să intre în celule. Incapacitatea de a produce insulina sau de a o utiliza eficient duce la nivele crescute de glucoză în sânge. Aceasta este cunoscută ca hiperglicemie. Nivelele crescute de glucoză pe termen lung sunt asociate cu afectarea organismului și insuficiența de organe și țesuturi.
Care sunt diferitele tipuri de diabet?
Clasificarea diabetului zaharat și a altor categorii de hiperglicemie propuse de Organizația Mondială a Sănătății în anul 1998, au fost reconfirmate în anul 2006.
- Diabet Zaharat de tip 1 – produs prin distrucția celulelor beta ale pancreasului și caracterizat prin deficit absolut de insulină.
- Diabet Zaharat de tip 2 – 90-95% dintre cazuri produs prin asocierea a doua mecanisme: scăderea secreției de insulină și insulinorezistența.
- Diabetul gestațional – apare în timpul sarcinii și nu trebuie confundat cu sarcina la o persoană diabetică.
- Glicemie bazală modificată – prezenţa unei glicemii bazale între normal şi limita de diagnostic a diabetului zaharat.
- Scăderea toleranţei la glucoză – prezenţa unei glicemii la 2 ore după 75 g glucoză între normal şi limita de diagnostic a diabetului zaharat.
- Prediabet (ADA): definit ca prezenţa GBM (glicemie bazală modificată) şi/sau STG (scăderea toleranței la glucoză).
Ce este diabetul zaharat de tip 1?
Diabetul tip 1, cunoscut anterior ca insulin-dependent, juvenil sau cu debut în copilarie, se caracterizează prin deficit absolut de insulin. Acesta necesită administrare zilnică de insulină.
Etiologia diabetului tip 1 este multifactorială și se descriu două subtipuri ale acestui diabet: autoimun și idiopatic. Din ceea ce cunoaștem în prezent, acest tip de diabet nu poate fi prevenit.
Simptome pentru diabet de tip1
Boala apare de obicei la copii sau adulți tineri. Simptomele includ excreție excesivă de urină (poliuria), sete (polidipsia), senzație continuă de foame, pierdere în greutate, modificări ale vederii și senzație de oboseală.
Aceste simptome pot apărea brusc. Pacienții au nevoie de injecții de insulină în fiecare zi pentru a-și controla nivelele de glucoză în sânge. Dacă persoanele cu diabet tip 1 nu au acces la insulină, acestea vor muri.
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul de tip 2 a fost cunoscut anterior ca non – insulin – dependent, sau cu debut la adult. Aceasta este cea mai întâlnită formă de diabet. Diabetul de tip 2 este caracterizat prin insulin -rezistență și deficit relativ de insulin. Prezente împreună sau separat la data depistării diabetului.
Diagnosticul de diabet tip 2 poate fi pus la orice vârstă. Diabetul tip 2 poate rămâne nedepistat pentru mulți ani, iar diagnosticul se face deseori când apare o complicație sau ca urmare a testării de rutină a glucozei în sânge sau în urină.
Frecvent, dar nu întotdeauna se asociază cu greutatea corporală crescută sau cu obezitatea, care în sine pot duce la insulin – rezistență și nivele crescute de glucoză în sânge. Persoanele cu diabet tip 2 pot inițial să-și gestioneze condiția prin dietă și exerciții fizice.
Simptomele pot fi similare celor din diabetul tip 1, dar sunt de obicei mai puțin marcate. Ca rezultat, boala poate fi diagnosticată la câțiva ani după debut, odată cu apariția complicațiilor. Oricum în timp, majoritatea pacienților vor avea nevoie de medicamente orale și/sau insulină. Până de curând, acest tip de diabet a fost observat doar la adulți, dar în prezent se semnalează creșterea apariției la copii, conform unei analize a IDF.
Regimul alimentar al pacientului cu diabet
Regimul alimentar, exercițiile fizce și medicamentele țin sub control diabetul zaharat de tip 2. Problemele apar în cazul regimului alimentar pentru că nu există unul general valabil sau o dietă strictă. Acesta trebuie personalizat de la caz la caz de medicul nutritionist. În schimb, există un set de recomandări care prevăd reducerea consumului de zahăr rafinat și evitarea alimentelor foarte procesate.
Raportul de consens nutrițional recomandă combinații de alimente din mai multe grupe alimentare la o masă. Proporțiile ideale sunt: 50% legume fără amidon, 25% carbohidrați și 25% proteine.
Legumele fără amidon sunt o sursă bogată în fibre, antioxidanți, minerale și vitamine. Pe lista legumelor fără amidon se află: castraveții, roșiile, ardei gras, ardei iute, ridichii, gulii, salata, leurda, spănac, varza albă, varza roșie, morcovi, ciuperci, brocoli, conopida, dovlecel, fasolea verde, țelina, sparanghel și vinetele.
Alimente recomandate cu conținut de proteine slabe sunt: carnea de pui, carnea de curcan, carnea slabă de vită și fructe de mare.
Carbohidrații se pot obține din cereale integrale, legume bogate în amidon, fructe proaspete și uscate, dar și produse lactate. Atenție, pentru că acestea trebuie consumate cu moderație.
Diabetul în date statistice la nivel mondial
Federația Internațională pentru Diabet estima la finalul anului 2017 că pe întreaga planetă traiesc 425 de milioane persoane cu diabet. Totodată, se preconiza ca în anul 2045 vor fi 629 milioane de persoane cu diabet. Numărul a fost estimat pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 79 de ani. Mai mult, estimarea include atât diabetul diagnosticat cât și pe cel nediagnosticat. Ultimele date statistice arată că la nivel mondial există aproximativ 500 de milioane de cazuri de persoane cu diabet.
Prof. dr. Andrew Boulton, președintele Federației Internaționale de Diabet, a exemplificat că în Marea Britanie, aproape 5 milioane de persoane suferă de diabet. În timp ce în Pakistan 1 din 4 adulți are diabet. În Europa anului 2017 au fost înregistrate 66 de milioane de persoane care suferă de diabet zaharat. Dacă nu se vor lua măsuri acest număr va crește până la 81 milioane în 2045.
Pentru România, însă, datele arată înfricoșător. În anul 2017 la o populaţie adultă de 14.382.000 erau înregistrate 1.785.300 cazuri de diabet la adulţi cu vârste între 20 și 79 de ani. Adică, 12,4% din populația adultă, conform studiului PREDATORR.
Diabetul zaharat, problemă de securitate națională
Într-un articol publicat de revista Intelligence a SRI se menționează că din punctul de vedere al securității naționale, diabetul zaharat este important din perspectiva a trei elemente determinante. Numărul mare de persoane afectate sau aflate în categoriile de risc, gravitatea efectelor secundare cu incidenţă cardiovasculară, renală, oftalmologică etc., precum şi implicaţiile bugetare majore asupra Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (FNUASS).
În acest context este necesară o abordare activă şi sinoptică a tuturor componentelor sistemului sanitar pe această temă. Astfel, prin prisma necesităţii de apărare a dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii, statul român – prin instituţiile sale – trebuie să adopte măsuri ferme, susţinute şi planificate pe două componente:
– asigurarea tratamentului adecvat şi actualizat al pacienţilor, pentru a limita agravarea stării de sănătate a acestora din cauza apariţiei/agravării altor afecţiuni, consecinţă naturală a diabetului;
–întărirea capacităţii de prevenţie prin programe eficiente, prin intermediul reţelei sanitare şi a canalelor mass-media, în condiţiile incidenţei tot mai mari a bolii.
